Trebuie sa fii indeajuns de matur sa iti dai seama ca iti e frica de multe lucruri, chiar daca azi-noapte te-ai dezbracat in fata unei sali intregi de oameni de exemplu.
Am invatat ca in spatele unor oameni falsi, se afla frica de a nu fi descoperiti. Am dat de barbati infiorator de impunatori, care dupa ce isi parasesc locul de munca merg acasa unde nevasta este capul familiei si se impune in fata lor, iar ei cedeaza. Mi-am dat seama ca anumiti oameni sunt aroganti si smecheri doar de dragul anturajului, pentru ca atunci cand se deschid in fata ta ramai cu gura cascata. La polul opus mai sunt oamenii strazii care te hartuiesc, pentru ca in spatele lor e cineva care le aplica pedepse crunte daca se intorc cu mana goala la sfarsitul zilei. Si poate ca fata timida pe care ai acuzat-o atata timp ca nu se poarta cum trebuie o asteapta o intreaga familie de tinut acasa.
Si ce ii uneste pe toti oamenii de mai sus? Frica.
As fi o mincinoasa ordinara daca as spune ca nu imi e frica de nimic, pentru ca MA OMOARA de pilda neputinta de a recunoaste sentimentele mele sincere fata de anumite persoane, de frica faptului ca pot sa fiu perceputa gresit. Imi e frica sa spun intotdeauna lucrurile verde-n fata, pentru ca pot sa par tupeista sau grosolana. Si daca sa stau cu televizorul si becul aprins cand sunt singura in casa inseamna sa imi fie frica de intuneric, atunci imi e frica si de asta. Dar daca iei o oglinda si te uiti putin la tine(nu la cosuri si puncte negre, nici la cearcane si buze uscate) poti sa iti dai seama ca esti singurul care iti stie intocmai toate secretele, pentru ca poate ti-a fost frica sa recunosti vreunu’ sau doua(sau chiar mai multe). Si daca nu e vorba de secrete, clar esti singurul care se vede sub lumina neonului din baie in fiecare dimineata.
Deci daca cineva o sa iti zica vreodata ca exista oameni neinfricati, sa crezi doar daca a scris un volum de basme, pentru ca doar acolo merele din aur se pot manca(cu ocazia asta as vrea sa il felicit pe Petre, caruia nu i-a fost frica sa o intrebe pe profa de romana “Ce imbecil ar manca niste mere din aur?!”).
Totusi de un singur lucru trebuie sa tii cu dintii si sa nu iti fie frica: sa fii tu insuti, ca sa poti sa fii sincer cu toate fricile tale si sa le mai diminuezi in timp.

Pingback: Mâini « Gabriela Elena
wow… cred ca nici eu nu as fi putut spune asta mai bine:):>!